Ultima zi de Japonia, duminică, a fost și ea uau, intensă în frumos ce îmbie la meditație și pace interioară, căci am petrecut-o pe Muntele Fuji și în împrejurimile lui dominate de natură și încărcate de spiritualitate. Deși mi-a fost greu să mă rup de Tokio, unde îmi doream să mai explorez din viața metropolei, am decis, chiar cu câteva ore înainte, să rezerv o excursie last-minute de o zi în prefectura Yamanashi. O decizie pentru care mă felicit căci avea să-mi aducă una dintre cele frumoase excursii de-o zi pe care le-am făcut în cele 70 de țări pe care le-am vizitat, poate, la concurență doar cu cele din sălbatica Islandă.

Am început dimineața cu o oprire pe marginea Lacului Yamanakako, iar, apoi, la faimoasa The Chureito Pagoda (The Fujiyoshida Cenotaph Monument), ambele, locuri ideale și cunoscute ca atare pentru fotografii instagramabile cu Muntele Fuji pe fundal. A fost o adevărată trăire spirituală urcarea celor 400 de trepte spre pagodă pe traseul pelerinilor, dar, și mai mult, scurtul moment de reculegere și rugăciune la templu. Excursia a continuat cu o plimbare prin satul Oshino Hakkai din regiunea Fuji a celor cinci lacuri, unde, din păcate, muntele a preferat să stea ascuns după nori. Chiar și așa, plimbarea prin satul plin de mori de apă și izvoare sacre și întâlnirea cu localnici, bunici care-și făceau de lucru prin gospodării, m-au dus cu gândul la moara copilăriei mele din Cristur, Hunedoara, și la bunici, ceea ce a făcut ca orele petrecute aici să fie tare, tare plăcute. Ziua de excursie s-a încheiat cu o urcare pe Muntele Fuji până la 2.020 m din cei 3.776 m ai săi, drumul mai departe fiind închis. A fost suficient, însă, cât să-i văd vârful și să-mi promit că-l voi urca la pas curând.

Energia pe care tot acest loc, cu al său Munte Fuji care-l domină cu măreția unui monstru sacru, mi-a confirmat ceea ce bănuiam deja, Japonia este fascinantă nu doar prin organizarea urbană impresionantă, ci și prin frumusețea pură a naturii cu care localnicii știu să conviețuiască cu atâta noblețe.

Nici că se putea un final de sejur mai bogat în frumos! Sunt tare recunoscător!

 

 

Bogdan Oprea este în Japonia.

 

Lasă un răspuns