Kabayaki (蒲焼?) este un mod de preparare a peștelui, mai ales a țiparului unagi, în care peștele este despicat de-a lungul spatelui (sau a burții), eviscerat și dezosat, întins, tăiat în fileuri dreptunghiulare, pus pe frigare și cufundat într-un sos dulce pe bază de sos de soia înainte de a fi fript pe grătar.
În afară de unagi, același mod de preparare se folosește și pentru alte feluri de pește fără solzi, precum hamo (murena japoneƶă), dojō (cipriniforme), somn, anago (conger) și gimpo (ギンポ?) (Pholidae). În comerț se pot găsi, de asemenea, conserve de produse etichetate ca fiind în stil kabayaki, precum sanma (Cololabis saira).
Țiparul gătit kabayaki este foarte popular și reprezintă o sursă bogată de vitamine A și E, precum și acizi grași omega-3. Un obicei popular din perioada Edo presupune consumarea de kabayaki în timpul verii pentru a obține rezistență, mai ales în ziua numită doyō-no ushi-no-hi (土用の丑の日?), zi care poate cădea între 18 iulie și 8 august în fiecare an.
Țiparul în stil kabayaki este adesea servit peste un bol de orez (donburi) și numit unadon, sau așezat peste orez într-o cutie lăcuită jūbako, caz în care se numește unajū. De asemenea, poate fi fărâmițat și amestecat uniform cu orez pentru a face hitsumabushi (櫃まぶし?), mâncare care este consumată mai ales în zona Nagoya.
